Dieta strămoşilor

Una dintre temele predilecte ale expoziţiilor Muzeului Alimentarium din Vevey (Elveţia) o reprezintă cea a dietelor alimentare în diferite epoci istorice ale umanităţii, de la preistorie la epoca modernă. O analiză mai profundă a acestui subiect poate conduce la concluzii surprinzătoare.
Ca turist curios, interesat de acest domeniu, am vizitat şi eu Muzeul Alimentarium, cu prilejul câtorva dintre expoziţii, din care am reţinut „Les mangeurs de l’an mille” (cu alte cu­vin­te, ce se mânca la anul 1000), „De la cuisine à l’usine” (din bucătărie în uzi­nă), precum şi o alta dedicată evo­luţiei di­e­tei alimentare de-a lungul is­toriei. Des­pre dieta strămoşilor ne-am propus să vorbim de această dată.

Vizita la muzeu avea să îmi prilejuiască mai multe revelaţii. Una dintre ele este aceea că strămoşii noştri de acum 40.000 de ani, primii „homo sapiens sapiens”, erau mai sănătoşi de­cât suntem noi astăzi (luaţi per an­samblu). Datorită faptului că dieta lor era în principal frugivoră – bazată pe ră­dăcini, frunze, nuci, miere, se­min­ţe, grăunţe, legume, ciuperci – şi doar într-un procent redus consumau carne, peş­te, lactate – se pare că aveau o spe­ranţă de viaţă de peste 60 de ani, o înăl­­ţime medie de 1,75 m bărbaţii, res­­­pectiv 1,65 m femeile, erau supli, agili şi, lucrul cel mai important, aveau dinţi foarte buni. Se ştie că o dantură să­­­nă­toasă este garanţia unui corp să­nă­­­tos şi chiar dacă oamenii nu se aleg că­­u­tându-i după dinţi, precum caii, nu trebuie să ne neglijăm dinţii. (O zi­ca­­lă veche spune că omul îşi sapă groapa cu dinţii; asta vrea să exprime două ade­­văruri – pe de o parte, că, în funcţie de ceea ce mâncăm, putem să ne asi­gu­­­răm o viaţă sănătoasă, şi, pe de altă par­­te, că sănătatea dinţilor e importantă pentru sănătatea fiecăruia).

Urmărind reperele expoziţiei el­ve­ţiene, aveam să mai aflu că acum zece mii de ani şi ceva, odată cu transforma­rea oamenilor din cu­le­gători şi vânători în cultivatori şi cres­cători de animale, o dată cu diversificarea modalităţilor de tratare termică şi conservare a hra­nei, lucrurile au în­ceput să se schimbe, in­clusiv în ceea ce priveşte calitatea ali­mentaţiei. Nu a contat întotdeauna ce e mai hră­ni­tor, ci ce e mai uşor de în­tre­ţinut, mai profitabil, mai comod. Unii cercetători spun azi că, dacă ar fi ştiut cât se va de­te­riora starea de sănă­t­ate a urmaşilor lui, „homo sapiens sapiens” nu s-ar fi grăbit să evolueze.

In Jurnalul de Duminica, 29 iunie 2011